Stiti povestea cu siguranta; de fapt cred ca stiti o varianta comprimata a ei. Memoria comprima cat poate continutul si raman doar cateva cuvinte cheie care uneori chiar isi pierd legatura intre ele.
Pe scurt: capra are trei iezi, un consemn, un cantecel care incepe cu “trei iezi cucuieti”, pleaca sa faca rost de mancare. Lupul aude consemnul, incearca sa-i pacaleasca pe iezi, dar nu reuseste. Merge sa-si ascuta limba si dintii (asta am tinut-o minte ca de atunci mi s-a parut cam gogonata), se intoarce si de data asta reuseste sa manance doi dintre iezi. Capra vine, se sperie si se deprima, dar gaseste resurse sa puna la cale o razbunare pe lup. Ii sapa o groapa in care pune sa arda lemne si-l invita la pomana, lupul mananca si in timp ce mananca pica in groapa, se arde si moare.
Asta e povestea, acuma hai noapte buna ca mie mi-e asa un somn ca abia te mai vad… Ce? Nu ti-e somn? Nu ai inteles mare lucru din poveste? Ti se pare o chestie nesarata? Pai daca asa a scris-o omul, eu ce sa-ti fac…
Ok; ai dreptate si tu, nici eu n-as adormi cu povesti d-astea, dar jur ca asta imi amintesc eu din “Capra cu trei iezi”.
Noroc cu internetul, am gasit textul original care este delicios si intesat cu expresii de mori de ras odata ce te prinzi de ele. Hai sa va dau cateva exemple din ce-am gasit in textul lui Creanga dimpreuna cu corespondentele lor:
- Pot sa am nadejde in voi?
- Sa n-ai nici o grija, mamuca, apucara cu gura inainte cei mai mari. Noi suntem o data baieti, si ce-am vorbit o data, vorbit ramane.
“sa moara mama”, adica invers… in fine.
Un dusman de lup - s-apoi stiti care? - chiar cumatrul caprei, care de mult pandea vreme cu prilej ca sa pape iezii
Lupul… era cumatrul caprei… cititorii de limba moldoveneasca pot traduce ce inseamna “cumatrul”, era deci ruda cu capra.
Cu toate insistentele celui mic (copilul destept al familiei), fratele lui mare (badica… lol again) il ia in zeflemea.
- Apoi, da! nu spun eu bine? zise cel mare. Ia, de-atuncie rau in lume, de cand a ajuns coada sa fie cap… Daca te-i potrivi tu acestora, ii tine mult si bine pe mamuca afara. Eu, unul, ma duc sa deschid.
Daca vede lupul si vede ca nu mai gaseste nimic, isi pune in gand una: asaza cele doua capete cu dintiii ranjiti in feresti, de ti se parea ca radeau pe urma unge toti paretii cu sange, ca sa faca si mai mult in ciuda caprei, s-apoi iese si-si cauta de drum.
Pai fazele din astea fac dintr-un film thriller, au voie doar copii mai mari de 18 ani si mami schimba canalul (”nu pot draga sa suport asemenea violenta”)
- Atunci, grozavie mare! Nanasul nostru si prietenul d-tale, cumatrul lup, se si arata in prag!
- Cine? Cumatrul meu? El? Care s-a jurat pe parul sau ca nu mi-a sparie copilasii niciodata?
- Apoi da, mama! Cum vezi, i-a umplut de sparieti!
- Ei las’, ca l-oiu invata eu! Daca ma vede ca-s o vaduva sarmana si c-o casa de copii, apoi trebuie sa-si bata joc de casa mea? si pe voi sa va puie la pastrama? Nici o fapta fara plata… Tricalosul si mangositul! Inca se ranjea la mine cateodata si-mi facea cu maseaua… apoi doar eu nu-s de-acelea de care crede el: n-am sarit peste garduri niciodata de cand sunt. Ei, taci, cumatre, ca te-oiu dobzala eu! Cu mine ti-ai pus boii in plug? Apoi, tine minte ca ai sa-i scoti fara coarne!
Nanasul deci, se poate sa fi fost lupul chiar nasul lor? Prieten de familie? As, rude frate… Cum adica lupul ii facea cu maseaua? Adica ii facea cu ochiul caprii (hey baby), si asta se intampla inainte sa ramana capra “vaduva”. Dar stiti voi ce inseamna sa sari peste gard? Inseamna sa inseli, sa calci stramb, sa footi unde nu trebe. Nu, nu, ei bine, capra nu “de-acelea” (tarfe faaata). Ea a fost dintotdeauna o familista convinsa si si-a crescut copii. Dar merita un mic exercitiu de imaginatie… Inchipuiti-va ca domnul Capra inca traieste, probabil de zilele de nastere ale copiilor sau cu alte ocazii se aduna cu totii. Lupul probabil e unul dintre invitati, e din familie. Le aduce cadouri iezilor si vine insotit de doamna Lup pe care toti o gratuleaza drept “cumatra”.
- Asa este, cumatre, nu-i vorba. Dar sarmanii gagalici, de cruzi s-au mai dus!
- Apoi da, cumatra; se vede ca si lui Dumnezeu ii plac tot puisori de cei mai tineri.
- Apoi, daca i-ar fi luat Dumnezeu, ce ti-ar fi? D-apoi asa?…
- Doamne, cumatra, Doamne! Oiu face si eu ca prostul… Oare nu cumva nenea Martin a dat raita pe la d-ta pe-acasa? Ca mi-aduc aminte ca acu ca l-am intalnit odata prin zmeuris; si mi-a spus ca dac-ai vrea d-ta sa-i dai un baiet, sa-l invete cojocaria.
Ironie grupa mare din partea cumatrului si nu numai. Saracului Martin i se pune in carca o crima monstruoasa… Dar ce m-a dat pe spate aici este faptul ca Martin este totusi un mestesugar, nu un “taran” oarecare, el practica cojocaria, adica face diverse din blanuri de… Or fi de urs blanurile? De vulpe? Din piei de capre? Voi cum v-ati privi un “consatean” care face amulete din falange ori fluiere din cele ale picioarelor? Sau tobe din pielea spatelui?
- Ma ustura inima-n mine, cumatra! ma rog, scoate-ma, si nu-ti mai face atata osanda cu mine!
- Moarte pentru moarte, cumatre, arsura pentru arsura, ca bine-o mai plesnisi dinioare cu cuvinte din scriptura
Marturisesc ca mi-a scapat citatul lupului din scriptura, nu stiu care este dar de apreciat abordarea lupului si recursul la cele sfinte. La reluare se poate deduce sensul spuselor sale: o sa te bata Dumnezeu (osanda) pentru ca ma nedreptatesti, tu iti faci pacate cu mine si vei fi pedepsita… Hai lupule, lasa vrajeala ca nu tine tine cu o oaie Cosmopolitan. Alte oi din comunitate s-au strans degraba la happeningul de priveghi si au reflectat la conditia femeii care, cu suficienta abilitate si destula violenta poate invinge in lupta cu barbatii porci, magari sau, dupa caz, lupi.
Si auzind caprele din vecinatate de una ca aceasta, tare le-au mai parut bine! Si s-au adunat cu toatele la priveghiu si unde nu s-au asternut pe mancate si pe baute, veselindu-se impreuna…